Muzeul Satului Vâlcean Bujoreni

Bujoreni se află într-o zonă cu tradiție turistică, iar principala atracție a localității este Muzeul Satului Vâlcean. Deschis în anul 1974, acesta este un muzeu etnografic în aer liber construit pe o suprafață de 8 hectare. Satul-muzeu (care cuprinde aproape 80 de construcții arhitecturale și în jur de 12000 de piese muzeistice) reconstituie imaginea funcțională a unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale social-culturale.

În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a ținut cont de câțiva factori constitutivi ai unui sat adevărat – formele de relief ale zonei, vatra și hotarul lui cu toate elementele sale – în funcție de care au fost amplasate gospodăriile și construcțiile comunitare, transferate din diferitele localități ale județului Vâlcea.

Muzeul este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale:

1. Sectorul Gospodărie - locuința cuprinde un număr de 42 unități și peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodăriei, în funcție de ocupațiile tradiționale: agricultura, pomicultura, viticultura, creșterea animalelor sau o serie de meșteșuguri și tehnici populare, urmărind în același timp, diversitatea și evoluția planimetrică și volumetrica a locuințelor cu una sau mai multe încăperii cadrul muzeului, se remarcă în mod deosebit, casele cu foișor din zona etnografică Horezu (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), gospodăriile specializate în viticultura, transferate din zona Drăgășani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultura (comunele Alunu, Tomșani, Cernișoara) ori în creșterea animalelor din zona montană (satele Boișoara, Păscoaia-Brezoi). Alături de locuințe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate si o serie de construcții anexe : pătule, magazii, fânare, cotețe destinate depozitarii unor produse agroalimentare sau pentru creșterea unor păsări și animale.

2. Sectorul Social - cultural al „monumentelor de utilitate publică” cuprinde o scoală primara rurala de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârșitul secolului al XIX-lea din satul Săliște comuna Malaia, o biserica din lemn, construita la 1785 si transferata din comuna Nicolae Bălcescu, un scrânciob din comuna Stoenești, iar în perspectiva acest sector va fi completat cu o primărie rurală, precum și cu alte obiective cu valoare arhitectonica.

3. Sectorul Meșteșuguri - tehnici populare prezintă procedeele și tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte, vase și diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale si animale sau tehnicile tradiționale pentru obținerea unor produse animale si vegetale. În cadrul muzeului a fost transferate și reconstituite o serie de ateliere meșteșugărești – atelierul de olărit din centrul Vlădești (secolul XX), atelierul de dulgherie-tâmplărie (secolul XX) din satul Șerbănești, comuna Sălătrucel, atelierul de prelucrarea parului de capra (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popești, precum și un atelier de fierărie din comuna Prundeni. Sunt de semnalat și instalațiile tehnice – morile de mâna și de apă din zona etnografica Loviștea, cazanele pentru țuică din localitățile Stoenești și Buda, piva din localitatea Costești, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalații pentru obținerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate în cadrul unor gospodarii de viticultori, transferate din localitățile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Drăgășani.

4. Sectorul Construcțiilor specializate – reprezentat prin câteva unități, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montană: troițe de drum, transferate din localitățile Govora-sat și Fețeni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferata din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtatesti, foișoare de paza etc.

În final, dar nu în ultimul rând, valoroasa noastră artă populară vâlceană este ilustrată în muzeu, prin prezentarea ei în decorarea interioarelor locuințelor, în cadrul atelierelor meșteșugărești, prin piesele textile sau de ceramică, din lemn, metal, de iconografie și mobilier popular. Reprezentând aceste obiecte, noi considerăm că, marile valori de patrimoniu cultural, păstrate și tezaurizate cu mare grija în acest minunat sat-muzeu, reprezintă rădăcinile noastre străbune.